Fiecare cu morala lui, dar fara spam, s-a inteles?

Mi s-a parut amuzanta o faza de la de(zzb)aterea de aseara. Cand baiatul cu capul mare si limbaj super academic a adus in discutie problema moralei si deontologiei pe blog, Piticu si altii au sarit ca arsi. Ce morala, dom’le, ce deontologie. In saivanu’ meu, pe blogu’ meu io sunt pac-pac (cum ar zice Nenea Iancu), stapanul absolut. Nimeni, dar nimeni nu poate sa imi impuna cum sa scriu, ce sa scriu, pe cine sa injur si cum injur…nimic nou sub soare.

Si pe blog, si in viata reala ne place sa credem ca suntem Stapanii absoluti ai tablei de joc. Noi manevram pionii, noi controlam zarul si noi impunem regulile. Ne da un sentiment satisfacator ca suntem deasupra tuturor si destinul ne este la degetul mic. Pana cand cotul vecinului care arunca zarul in cutia proprie ne loveste tabla de joc si ne imprastie cat colo pionii! Huo! E ilegal!Sa-si tina coatele acasa…sa-si mute cutia la 2 metri mai incolo. Scoti nervos lista cu regulile jocului si ii arati ca scrie negru pe alb: cutiile vor fi dispuse la cel putin 5 m distanta. 5 metri…nici mai mult, nici mai putin. Vecinul scoate ranjind regulamentul si iti arata la fel de negru pe alb ce scrie pe foaia lui: 3 metri.

Ai vrea sa urli de durere in timp ce iti aduni pionii imprastiati prin noroiul blogosferei. Iti luase atata timp si energie sa ajungi pana aici. Dar asta-i riscul pe care ti-l asumi cand esti de acord ca fiecare sa joace dupa regulile proprii, sa se supuna propriei morale si deontologii. Ce conteza ca pionul integritatii si bunului simt o sa ramana ingropat sub mormanuri de injuraturi, rautati gratuite, nepotisme si spamuri…sa nu uitam de spamuri!