Dedicatie

Sapte! Sapte la teza la Romana a fost dezamagirea trimestrului intai din clasa a 9. Nimerisem din teribilism la clasa de Info a Colegiului Mihai Viteazul si credeam din toata inima ca vocatia mea ramane in sfera stiintelor umane.

Tin minte si acum versuri din poezia pe care am avut-o de analizat atunci: “Esti vrajitoare, inima mi-e rug/(…)/Si daca nici acolo nu-i alin,/Atunci din nou la tine am sa vin”. Am bagat in compunerea de aproape 2 pagini tot arsenalul de cuvinte magice din comentariile invatate pentru admiterea la liceu: capodopera, exprimare artistica, metafora inspirata si alte asemenea. Se pare ca nu au fost suficiente pentru a o impresiona pe doamna profesoara, care m-a articulat cu un 7 pentru activitatea de batut campii.

Drept pentru care, am deschis si eu ochii bine, am rasfoit caietul de romana si am ciulit urechile…si am aflat cum se analizeaza un text literar. Ca fiecare poezie, nuvela, roman au o tema, o idee, un motiv literar(sau mai multe), o compozitie, niste personaje si sunt accesorizate cu figuri de stil. Am invatat ca un comentariu literar nu inseamna limbaj de lemn si multe inflorituri, ci ca este la fel de pragmatic uneori ca rezolvarea unei probleme de Analiza matematica. Daca tin minte lucrurile astea si dupa 10 ani,  tot meritul ii apartine doamnei profesoare Gabriela Marinescu. Daca am invatat ca un profesor se poate apropia de elevi, le poate transmite mai mult decat informatie, poate tine pasul cu o clasa de mistoacari si nu se sperie de o dezbaterea pe orice tema…tot meritul ii apartine doamnei Gabriela. Va multumesc ca mi-ati facut anii de liceu mai semnificativi!

P.S. Pentru reabilitarea imaginii se sine, spuneti-mi, va rog, ca macar am batut campii cu gratie la teza din primul trimestru!